Dulci nimicuri

Am ridicat azi bradul. Petru încă doarme și nu știe. Abia aștept să văd cum o să reacționeze, încă n-am pus nimic pe ramuri, parcă nici nu-mi vine a pune prea multe. E cetina lui destulă podoabă…

Simt deja sfârșitul de an și-mi vine să mă repliez, să-mi aduc aminte. A fost un an cu multe ”prime dăți”.

Prima vacanță a Unei fără mine, cele câteva zile în care mi-am dat de 100 de ori peste mână să nu sun să aflu ce face, ce vede, a băut apă, a întrebat de mine J. Primul ei drum cercle, care a lăsat-o nedumerită și curioasă.

Prima ei codiță din ață colorată, apoi i-a cerut doamnei s-o învețe cum se împletesc trei șuvițe din piele și și-a făcut un colier de care a fost atât de mândră.

Prima demonstrație de balet, printre fetițe dulci ca ea, atentă mereu la profesoară și cu mutrița când și când emoționată către mine, ca să văd și să știu că ei nu-i place să facă asta, să fie privită de atâția adulți necunoscuți care au năvălit dintr-o dată în sala lor cu oglinzi.

Prima lecție deschisă la grădiniță, la care a participat pierită, străduindu-se să țină adunate toate corzile sufletului ei, apoi hohotul de plâns de la sfârșit, apoi s-a liniștit, apoi a cerut să se întoarcă înapoi în clasă…

Mereu mă întreb de ce nu renunță, de ce nu se desprinde din șir, de ce nu se ridică de pe scăunel ca să pună capăt chinului. Ea vrea să fie curajoasă, mai puternică decât emoțiile rele care n-o lasă să se bucure. Poate așa trebuie să fie, știu și eu?...

Primele cuvinte citite de ea, apoi primele propoziții, apoi cartea aruncată departe pentru altceva, că nu-i timp, mami, sunt atâtea altele de făcut!

Primele cuvinte ale lui Petru, primii lui pași, prima oară când a luat-o pe Una de mână și-a dus-o în camera lor, să se joace cu ușa închisă, prima oară când a lovit-o pe Una, exclamând ”na!”, încruntat și înverșunat peste măsură, prima oară când a întins brațele să fie ridicat de ea – nu ajungea la nu știu ce jucărie de pe un raft…

Toate astea – și câte altele! – mă fac să cred că totul e bine în cea mai bună dintre lumile mele posibile…

Crăciun fericit tuturor!