11 feb. 2013

Leon și Tărâmul de la Mijloc


Una e, în ultima vreme, tare ambivalentă: are mare nevoie de poveste (de magie, de personaje din altă lume, de întâmplări care să nu țină seama de ce e posibil sau real) dar, în același timp, se bazează tot mai mult pe raționamentul logic, pe lucrurile exacte pe care mintea ei le poate observa, cântări, clasifica. Știm și de la educatoarea cu care lucrează la grădiniță că-i plac mai mult activitățile matematice.

Așa încât cartea pe care vreau să v-o arăt azi a picat tocmai bine, într-un moment în care avem nevoie să visăm îndrăzneț. Am vrut să clatin și mai tare balanța și așa fragilă din mintea Unei, cea care cântărește raționalul și iraționalul, tocmai pentru că furtunile acestea sunt incredibil de fecunde. Așa se nasc probleme noi de rezolvat, emoții noi de înțeles, jocuri noi de încercat.
 
 

”Leon și Tărâmul de la Mijloc” e o poveste scrisă de Angela McAllister și ilustrată de Grahame Baker-Smith. E o carte fastuoasă. Luxoasă. Incredibil ilustrată. O carte în care cuvintele spun doar o mică, mică parte din poveste, restul se țese din ilustrații.
 

 
O carte pe care, ca părinte, vrei vrea s-o citești primul, pentru ca în momentul în care o citești împreună cu copilul tău să ai pregătită ceva recuzită: măcar o lanternă, măcar un pumn de confetti strălucitor, măcar un joben pitit pe undeva sau niște panglici de scos din mânecă.
 


Povestea e scurtă – copiii merg la circ și asistă la un număr de magie. Unii copii nu cred în magie, dar Leon crede și el e cel care va fi ales să-l asiste pe magician, pe scenă. Și va ajunge astfel în Ținutul de la Mijloc, locul unde toți magicienii trimit obiectele pe care le fac temporar să dispară pentru noi, publicul.
 
 
Textul e tipărit cu fonturi diferite, cu corp de literă diferit și mie asta îmi pare minunat pentru un copil care acum se familiarizează cu tipăritura.

Iar ilustrațiile… eu cred că în cartea asta te poți pierde cu totul. Detaliile sunt nemaipomenite, magia există, va trebui să mă credeți pe cuvânt. Sau să cumpărați cartea.
 
 

7 comentarii:

  1. Andru, ce pot sa spun decat ca recenzia ta se leaga intr-un mod fabulos de preocuparile din ultimul timp ale M-ei, dupa cum se poate vedea si din cea mai recenta postare a mea!!!
    Iti multumesc din suflet, imi place mult de tot cartea, felul in care ai stiut sa ne faci pofta de ea. De-abia astept sa o cumparam!
    Va pupicam mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Camelia, chiar mi-ar placea sa va fi facut pofta cu cartea asta! Ma tem ca fotografiile mele sunt prea slabe ca sa arate exact cat de grozave sunt ilustratiile! Si mai sunt in carte surprise, dar chiar nu vreau sa le spun pe toate, as strica bucuria primului rasfoit!

      Ma duc repede sa citesc la voi, sunt curioasaaa!

      Ștergere
  2. Minunat, Andru!!! O cumparam cat de curand, tot ce ne-ai recomandat tu a fost de mare pret.

    Va pupic mult.

    RăspundețiȘtergere
  3. nu, fotografiile sunt foarte reusite, la fel ca si recenzia ta!!imi place tare mult cum va jucati voi....la un nivel...cum sa-i spun...profund....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, noi luam joaca foarte in serios, sa stii! :))

      Astept acum sa vad daca Una vrea sa duca mai departe lectura cartii asteia sau trecem la altceva. De obicei, cand ceva ii place, imi spune ca "nu se poate abtine sa nu se joace" de-a lucrul acela. Acum de-a ce-o sa ne jucam? De-a circul? De-a numarul de magie? :)) Incerc sa invat repede niste trucuri, sa nu fiu luata pe nepregatite!

      Ștergere
  4. Mie imi place cartea, insa nu stiu daca Elena ar aprecia-o deocamdata. O punem pe lista pentru mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Valentina, sa stii ca exact asta-mi spuneam si eu in timp ce scriam aici: cartea asta vreau sa fie a mea, nu a Unei! :)) Bine, de nevoie o impart cu ea. Dar in mod sigur am cumparat-o (si) pentru mine. La fel cum (mi-)am cumparat si "Craiasa Zapezii" (http://m.elefant.ro/carti/carti-pentru-copii/povesti-povestiri/craiasa-zapezii-94420.html), acum cativa ani, dar aceea e o carte pe care nu io pot citi place sub niiicio forma.

      Oricum, nu cred ca "Leon si Tinutul de la Mijloc" e greu de citit - textul e scurt, povestea interesanta. Dar daca pe Elena n-o atrage tema sau genul asta de carte, sigur nu-i nicio pierdere pentru ea, literatura buna mai e, berechet! :))

      A, si e o carte care cere sa fie dramatizata, citita cat mai teatral, cu recuzita, cu vocea coborata pana la soapta si-apoi vorbind tare si repede etc. etc.

      Ștergere