Mama și puiul

           Dintotdeauna, Una a organizat lumea în familii – un copac pitic crescut lângă unul mai înalt era cu siguranța un pui lângă mama lui, un creion mai scurt e puiul celui mai lung. De fapt, jocul ei preferat de multă, multă vreme e un joc în care ”personajele” sunt creioanele colorate care formează familii numeroase, cu legături complicate între ele.

 

            Mai nou, observ și la Petru aceeași tendință de a vedea pretutindeni mame și pui. Poate de aceea i-a plăcut așa de tare o cărticică de la editura Gama, Ești cumva mămica mea? Micuțul Tigrișor. O avem de mult și ne-a prins bine în stadii diferite de evoluție a lui Petru.

Pentru că paginile sunt cartonate, au rezistat eroic în perioada în care ar fi ronțăit orice. Bucata de blăniță care închipuie burtica puiului de tigru invită la mângâiat, paginile perforate invită la explorat. Numai de puțină vreme are Petru răbdare să citim cu adevărat textul în întregime, așa că acum putem descrie animalele de pe fiecare pagină, putem găsi deosebiri între ele, le imităm sau le învățăm să ne spună povești noi.

 

Cărții i-am alăturat perechi de plușuri și de figurine, mame și pui cu ajutorul cărora inventăm dialoguri sau punem în scenă dialogurile din carte, numărăm, distingem între mare și mic, repetăm denumirea lor în franceză etc.

O altă cărticică de la editura Teora, Animalele sălbatice și familia lor ne prinde bine în perioada asta.

 

 

Pe fiecare pagină sunt surprinse familii – fotografiile nu sunt întotdeauna de cea mai bună calitate dar înfățișează imagini din natură și asta e ceea ce căutam, de fapt. Pe fiecare pagină apare și câte-o informație despre animalele din imagine, în general bine aleasă și formulată succint, pentru ca cel mic să nu-și piardă interesul pentru carte.

 

Cărți și jucării, adică tot atâtea pretexte pentru momente de tandrețe și de joc!