Cum am sărbătorit ”Super Luna”

Când am citit despre ”Super Lună”, mi-am spus că nici nu putea exista pretext mai frumos pentru o aventură. I-am povestit Unei despre Luna aceasta minunată, pe care n-o putem admira chiar la fel ca în fiecare seară și i-am propus să urcăm pe un deal din apropierea orașului și să așteptăm acolo să se ivească Luna. Una s-a bucurat: urma, a spus ea, să trăim cu toții ca zânele – o zi întreagă în pădure, făcând ceea ce (ne închipuim noi că) fac zânele.

Am adunat deci în grabă într-un rucsac tot ce ne trebuia pentru un picnic și-am fugit de asfaltul încins și sec. Pădurea a intrat deja în toamnă, semne mărunte se văd peste tot.

Iar ”zânele” mele au fost cum nu se poate mai bucuroase să-și stăpânească împărăția. Au alergat pe cărări, prin ierburile înalte și parfumate, s-au uimit de-o șopârliță care ne-a vizitat de câteva ori, curioasă. Au alergat ca nebunii până în vârful dealului, doar-doar vor vedea de sus trenul care trece prin apropiere. De fiecare dată trenul a fost mai rapid și din vârful dealului, copiii n-au mai putut auzi decât ecoul trecerii lui.

Am cules flori și-am împletit coronițe. Zâna cea mare a dansat în lumina caldă și în umbra răcoroasă a pădurii. 

Somnul de la prânz și l-au făcut pe o pătură întinsă pe iarbă, într-un cort improvizat care li s-a părut nemaipomenit. Una a vegheat somnul lui Petru, și atâta l-a mângâiat și l-a drăgălit, că până la urmă a adormit și ea.

După-amiază au luat de la capăt jocurile și-am urmărit zborul bondarilor uriași, al libelulelor iuți și curioase. Nu vedeți libelula, dar ea sigur e acolo, credeți-mă! Numai aparatul meu de fotografiat nu ține pasul cu zigzagurile ei rapide!

Apoi copiii au obosit și-au vrut acasă. Am renunțat cu un oftat adânc la imaginea pe care mi-o construisem toată ziua în minte: noi patru, stând în liniștea deplină a serii pe deal, față în față cu Luna deplină. Ne-am întors acasă și-am privit de la fereastră minunăția. Le-am pus copiilor un filmuleț scurt, dar încărcat de magie:

Iar înainte de culcare am citit o carte foarte interesantă: Nu știam că poți sări mai sus pe Lună și alte lucruri senzaționale despre explorarea spațiului.

Cumva, ziua asta i se potrivește mănușă Unei: un pic de magie, un pic de știință.